joi, 29 noiembrie 2012

Pur Românesc

Vine 1 Decembrie şi se umple facebook-ul cu statusuri gen "Iubesc România!", poze cu tricolor, şi motive pentru care România e cea mai frumoasă ţară din lume. Nu mă înţelegeţi greşit. Îmi iubesc ţara, drapelul şi tot ce ţine de ea. Dar o iubesc tot timpul, nu doar de întâi decembrie. Nu îmi arăt falsa afecţiune pentru Patria Mamă doar de ziua ei. Nu încep să spun pe 2 decembrie că "urăsc că sunt român", "mi-e ruşine că sunt român". Nici pe 3, nici pe 4 nici pe 10 nici pe 15, nici niciodată. A-ţi iubi ţara înseamnă să-ţi arăţi dragostea prin fapte, prin mici atenţii care să facă ziua altui om mai frumoasă, nu înjurând conducătorii, vandalizând şi pătându-i numele cu gesturi care ne fac de râs. Iubeşte România necondiţionat, cu bune şi cu rele, cu ţigani, cu români, cu hoţi, cu oameni cinstiţi, cu gropi, cu uliţe asfaltate, cu mizerie, cu oameni care fac curat, cu minciună, dar şi cu adevăruri dureroase, cu bătăi şi cu scandaluri, cu pacifişti, cu autostrăzi neterminate, dar şi cu cele terminate, cu nedreptăţi, cu salarii tăiate, cu pensii mici, cu corupţie şi cu legi împotriva firii, cu taxe şi guvernanţi ipocriţi care promit şi luna de pe cer în schimbul unui vot, cu oameni care îşi vând votul pe o pâine, cu blocuri gri, comuniste, cu palate de sute de mii de euro, cu oameni săraci care nu au după ce bea apă, cu oameni bogaţi care nu ştiu ce fel de apă să bea: minerală, semicarbogazoasă, plată, cu lămâie, fără lămâie, cu manelişti şi cocalari, cu rockeri şi muzică house, cu muzică populară şi muzică etno, cu Taraf Tv, dar şi cu Rock Fm, cu Zăvoranca, Tonciu, Pestriţu şi alte buruieni, dar şi cu Stela, Arşinel, cu Piersic, Nicolaescu, şi Draga Olteanu, cu Bănel, Cristea, Opriţa, cu Hagi, Duckadam şi Rică, cu Ponor şi cu Răducan, cu Nadia şi cu Urzică, cu oameni simpli, credincioşi, dar şi cu cei pentru care credinţa înseamnă publicitate, cu analfabeţi, needucaţi, dar şi cu olimpici de talie internaţională, cu sistem sanitar infect, spitale gata să cadă şi medici care nu te bagă în seamă dacă nu le dai mită, dar şi cu doctori care te vor sănătos, fără un preţ anume, oameni pentru care sănătatea e mai presus decât orice hârtie băgată într-un plic, îngeri, care lucrează cu feşe cumpărate de pacienţi, şi sterilizaţi doar cu apă şi săpun, dar care fac minuni, mai presus de orice clinică privată, cu cetăţeni ce-şi strigă foamea în stradă, cu alţii care îi văd indiferenţi la televizor, cu profesori pedofili ori acuzaţi de viol, cu dascăli care îşi ştiu menirea, ştiu de ce sunt la catedră în fiecare oră, zi, săptămână, cu eleve porno, cu huligani ce îndrăznesc să ridice mâna la cel care încearcă să-i formeze, dar şi cu silitori, şcolari care iubesc cartea, cu BAC-ul picat cu nota 1, dar şi promovat cu 10, cu oameni plecaţi pe alte meleaguri să le fie mai bine, atât lor cât şi celor dragi, cu cei care au rămas aici, în ciuda salariilor mizere, cu mine, cu tine, cu Ion şi cu Măria, cu Floarea şi badea Gheorghe, cu Văsile ăl' din capul satului, cu X şi Y, cu Păunescu, cu Eminescu, Bacovia, Stănescu, Blaga, Coşbuc şi cu baladele lui Topârceanu, cu Manolescu şi cu Lovinescu, cu engime, cu nopţi de dragoste şi de război, cu cireşari, cu câte şi mai câte lucruri ce ne leagă de scumpa noastră ţară. Şi noi? De ce o batjocorim?
România trebuie iubită, că e ţara noastră, că s-a vărsat atâta sânge pentru ea, că-i mică şi frumoasă, binecuvântată cu dealuri, câmpii şi văi adânci, cu munţi ce-s încărcaţi cu aur, cu cărbune, cu sare, cu Delta care-i casă atâtor specii de păsări, de animale, cu Ardealu şi cu Moldova, cu Muntenia, Oltenia, Banat. Avem de toate! Noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem. Noi! Noi am rămas! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie cu pipi pe zid!