Eu da. Eram la țară cu sania ruginită pe care o ungeam cu slănină de porc să își dea drumul pe pantă. Și veneam înghețată și roșie ca pătlăgeaua și mă băgam la gura sobii unde încălzea mamae sarmalele gustoase și fierbea țuica tare cu piper.
Și masa era încărcată de brânză bună, ceapă, cârnăciori uscați, slaninuță cu boia, caltaboș, mălai copt în țăst, sărmăluțe babane (nu fițoșenii pișpindoace cum sunt acum pe la restaurante), piftii, apoi o ciorbiță ”bună la burtă” de porc. Și seara se încheia cu voie bună, vin fiert sau țuică fiartă (după preferințe), cozonac proaspăt și prăjitură Foi Lica. Venea nașu' și încingeam o sârbă de-alu' Mâțu Stoian și nu ne interesa de politică, de criză, alegeri, hoți și altele. Stăteam apoi a doua zi în pijamale fără să ne pese dacă aveam musafiri.
Era fără griji, fără criză, E-uri, coloranți cancerigeni și TVA24%.
Aveam bradul natural, cu crengi rare, împodobit cu instalație ieftină pe care o schimbam an de an, câteva globuri și bomboane de pom. Vai cât îmi plăceau. Dar cel mai șmecher era sa mănânci bomboana și să lași ambalujul agățat la vrăjeală.
În clipele mele de lene deplină, când stau cu ochii în tavan, mă gândesc la viitor. Eu voi avea ce să le povestesc copiilor mei. Dar copiii mei vor avea ce să le povestească odraslelor lor?
Și masa era încărcată de brânză bună, ceapă, cârnăciori uscați, slaninuță cu boia, caltaboș, mălai copt în țăst, sărmăluțe babane (nu fițoșenii pișpindoace cum sunt acum pe la restaurante), piftii, apoi o ciorbiță ”bună la burtă” de porc. Și seara se încheia cu voie bună, vin fiert sau țuică fiartă (după preferințe), cozonac proaspăt și prăjitură Foi Lica. Venea nașu' și încingeam o sârbă de-alu' Mâțu Stoian și nu ne interesa de politică, de criză, alegeri, hoți și altele. Stăteam apoi a doua zi în pijamale fără să ne pese dacă aveam musafiri.
Era fără griji, fără criză, E-uri, coloranți cancerigeni și TVA24%.
Aveam bradul natural, cu crengi rare, împodobit cu instalație ieftină pe care o schimbam an de an, câteva globuri și bomboane de pom. Vai cât îmi plăceau. Dar cel mai șmecher era sa mănânci bomboana și să lași ambalujul agățat la vrăjeală.
În clipele mele de lene deplină, când stau cu ochii în tavan, mă gândesc la viitor. Eu voi avea ce să le povestesc copiilor mei. Dar copiii mei vor avea ce să le povestească odraslelor lor?