Un vulpoi şi-o coţofană
Un ied mic şi cu un ţap
Mai era şi-o păsărică
Şi toţi 5 stăteau la sfat.
Şi din 5, vorbeau doar 3,
2 se separau timizi,
Vulpoiul şi coţofana
Se-ascundeau iubiţi prin tinzi.
Păsărica-i gură spartă
Şi dă bomba la hiene
Cum că vulpea cea bătrână
Se cam dă la coţofene.
Hiena cum e hienă,
Gura nu şi-o poate ţine
Şi anunţă toată jungla
De-acea mare ciudăţenie.
Şi-auzi vulpoiu-ndată
Şi vizibil enervat
La săraca păsărică
Mi s-a pus pe-ameninţat.
Păsărica speriată
Se scuza mereu, mereu
Până se-ndură vulpoiul
Şi-o iertă ... un pic cam greu.
Ce te faci cu ha hienă
Că se puse pe jigniri
Şi din „fată disperată”
N-o scoteai nici în delir.
Însă nu ştiu ce tot zice
Cum că nu e trădătoare
Şi că ea zise-nainte
De marea AVERTIZARE!
Când micuţa gură spartă
Ciripise deja tot
Şi-a adus niţel aminte:
NU E UN LUCRU NETOT!!
E un pic cam mare, totuşi,
Ca să zică la hiene,
Dar naiva păsărică
Nu se mai putea abţine.
Şi deznodământu-i clar:
Cu iedu n-a mai vorbit,
Cu iedu n-a mai vorbit,
Hiena a speriat-o,
Vulpoiul-a ameninţat-o,
Şi-a rămas cu ochii-n soare
Fără prieteni de onoare!
MORALA: Dă-o-n mă-sa de bârfă!