luni, 26 octombrie 2009

Dragii noştrii, dragi părinţi...

În timp ce citeşti, ascultă melodia din josul postării. Da, ai ghicit, vreau să îţi ating sufletul. Vreau să îţi schimb atitudinea faţă de ei, şi ţine minte: părinţii nu mor niciodată, ei doar se ascund undeva, unde ne pot veghea în siguranţă.
"Enigmatici şi cuminţi
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi!"
Adrian Păunescu
Sunt versuri scrise din inimă, din suflet, cu condei tremurător şi întinate în lacrimi sincere. "Enigmatici şi cuminţi" trec în nefiinţă şi pleacă spre un tărâm de îngeri, de unde ne pot veghea, "terminându-şi rostul lor" de copii, părinţi şi mai departe bunici, cu un norişor de păr alb ce le înconjoară chipul blând şi răbdător. Cu ochii mici şi limpezi, adânc astupaţi în faţa palidă încreţită în riduri minuscule ştampilate de anii grei pe care i-au săvârşit, "lângă noi se sting şi mor," lăsând o durere surdă, mai mare decât o operaţie neanesteziată, lăsând lacrimi, lăsând bocete cumplite. Citeşte şi meditează care este rostul acestei scrieri. Aplică tâlcul emanat de postare. Sunt totuşi, "dragii noştrii, dragi părinţi"...
"Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori , Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor. "
Şi tot aşa stând şi meditând, gândeşte-te la "cei ce ne-au făcut". Gândeşte-te la ei ca la un înger. Poate chiar la propriu. Se sting precum nişte "lumânări în cuib de cuc, parcă tac şi parcă ning". Ia vezi... nu merită "un ordin, ceva să-i mai poţi întârzia" pentru "c-au plătit cu viaţa lor ale fiilor erori"? "Doamne!!! Fă-i nemuritori pe părinţii care mor!"
"Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!"
"Plini de boli şi suferinţi" au trăit în viaţa dăruită de cer, pentru a-şi îndeplini rolul bine stabilit acolo, undeva, şi se întorc în pământ, pentru că "Din pământ eşti făcut, în pământ vei merge". "E pământul tot mai greu" şi "despărţirea tot mai grea" şi cu toţii ştim asta. Dar totuşi, "cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi".
Şi într-un final de povestire poate plictisitoare, poate interesantă, poate neconcentrată destul, poate exagerat de siropoasă, închei prin a spune nişte ultime cuvinte:
"Sărut mîna, tatăl meu! Sărut mîna, mama mea!"
Stefan Hrusca - Ruga pentru parinti Asculta mai multe audio diverse

12 comentarii:

  1. doamne cat ador piesa asta :x intr'o vreme o ascultam toata ziua...

    RăspundețiȘtergere
  2. insi cu gura mare?? :O omg.numa' acuma am vazut. :| pun eu amna pe tine :-w
    :)) hai ca'i buna asta ;))

    RăspundețiȘtergere
  3. mana* wai ce lovita's 8-| ba scriu cuvintele pocit,ba las comm'uri de pe blogul altcuiva...mnezo :| sa ma omoare cineva 8-|

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte adevarat;)
    Toti ar trebui sa ii pretuim mult mai mult, chiar daca credem ca o facem deja destul. Sacrificiul lor , dragostea lor, suferintele lor, pentru faptul ca ne-au vegheat noapte de noapte, ar trebui sa ii iubim enorm de mult si sa fim mereu alaturi de ei. Si mi-e rusine sa zic ca nu fac tot ce ar trebui ca sa imi mangai parintii. Mami, tati, va iubesc!:D

    RăspundețiȘtergere
  5. intr-adevar e tare
    stiam poezia asta a lu' Paunescu putin dif

    RăspundețiȘtergere
  6. mama, tata chiar daca nu v-am zis nicioadata,nu am avut curajul sa va zic, dar sa stiti ca va iubesc din tot sufletul meu,si nu-mi inchipui viata fara voi.;(:(:(:(

    RăspundețiȘtergere
  7. ascultind aceasta piesa, am inteles multe.;(;(mami,tati va iubeeeesk muuult:*:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    ma bucur ca te`am adus pe calea cea buna:X
    acum fugi si spune`le si lor acelasi lucru>:D<

    RăspundețiȘtergere

Scrie cu pipi pe zid!