Tomată

A fost odată ca niciodată.. Este acum şi nu va mai fi niciodată un băieţel mediu de statură şi cam bondoc, palid şi timid care se numea Tomată. Bine, mama lui nu era nebună după bulion ca să-i pună numele Tomată. Îl chema altfel, dar toţi îi spuneau aşa. Băiatul, care va dăinui în această poveste banală şi fără sens, a cunoscut prima dată lumea în 1991, octombrie, 2. Nu a fost, nu este şi nu v-a fi un om important cum e parlamentaru' X sau pseudo-vedeta Y, să vuiască tot Cancanu' despre el (şi nici că ar avea pretenţii), dar este un băiat deosebit, cu o inimă de cal. De ce comparaţia asta? Inima lui Tomată este direct proporţională cu mărimea "tic-tac"-ului de cal şi iubeşte animalele de când s-a născut, poate chiar dinainte. Poate de aia este acum la Medicină Veterinară, poate de aia lua toţi puii golaşi ai lu' mamaie şi îi mursuca până se deocheau şi sfârşeau în ghearele uliului. Poate de aia a îmblânzit un iepure sălbatic, poate de aia a botezat un altul cu numele de Azor. Probabil, nu se ştie, legile divine nu sunt pentru pământeni, avea un har. Tomată vroia binele tuturor şi de asta uneori cădea în extrema cealaltă. El avea câteva fobii ciudate. Curentul electric şi calea ferată. Tomată, încă de când era o gogonea, a băgat foarfeca în priză şi a creat un scurt de toată frumuseţea. De atunci nu mai atinge priza decât dacă viaţa altora depinde de asta. Iar calea ferată... nu ştie nimeni de ce. Ar prefera să ocolească kilometrii decât să treacă peste şinele de oţel, chiar dacă s-ar anunţa o grevă a CFR şi nici un tren nu ar circula. Revenind la povestea asta pe care sunt norocoasă dacă aţi ajuns să o citiţi până aici, Tomată iubea rocku. Pentru el şi-a călcat pe timiditate şi a sunat la Rock Fm ( de 6 ori consecutiv) pentru un album al trupei favorite. Deşi îl avea deja piratat :). Tomată va ajunge doctor. Prevăd, sunt sigură, simt asta în urină.
       De ce am scris povestea asta plictisitoare? Pentru a-l încuraja pe Tomată, pentru a-i arăta că este mai important pentru univers, pentru animalele cărora le va salva viaţa, decât este Inna, Antonia sau Morenna. Pentru că are locul lui în ventricului drept, pentru că există, pentru că se va găsi cineva din aceste 6 miliarde de oameni să îl iubească aşa timid, mic şi sufletist cum este. Pentru că este al nostru şi va rămâne roşia noastră coaptă. Pentru că noi îl iubim, eu îl iubesc şi îl voi iubi. Pentru că este Tomată şi altul nu va mai fi.