Bârfa şi bârfitoarele (fabulă)

Un vulpoi şi-o coţofană

Un ied mic şi cu un ţap

Mai era şi-o păsărică

Şi toţi 5 stăteau la sfat.

Şi din 5, vorbeau doar 3,

2 se separau timizi,

Vulpoiul şi coţofana

Se-ascundeau iubiţi prin tinzi.

Păsărica-i gură spartă

Şi dă bomba la hiene

Cum că vulpea cea bătrână

Se cam dă la coţofene.

Hiena cum e hienă,

Gura nu şi-o poate ţine

Şi anunţă toată jungla

De-acea mare ciudăţenie.

Şi-auzi vulpoiu-ndată

Şi vizibil enervat

La săraca păsărică

Mi s-a pus pe-ameninţat.

Păsărica speriată

Se scuza mereu, mereu

Până se-ndură vulpoiul

Şi-o iertă ... un pic cam greu.

Ce te faci cu ha hienă

Că se puse pe jigniri

Şi din „fată disperată”

N-o scoteai nici în delir.

Însă nu ştiu ce tot zice

Cum că nu e trădătoare

Şi că ea zise-nainte

De marea AVERTIZARE!

Când micuţa gură spartă

Ciripise deja tot

Şi-a adus niţel aminte:

NU E UN LUCRU NETOT!!

E un pic cam mare, totuşi,

Ca să zică la hiene,

Dar naiva păsărică

Nu se mai putea abţine.

Şi deznodământu-i clar:
Cu iedu n-a mai vorbit,

Hiena a speriat-o,

Vulpoiul-a ameninţat-o,

Şi-a rămas cu ochii-n soare

Fără prieteni de onoare!

MORALA: Dă-o-n mă-sa de bârfă!                                 

Competenţa mea în Ştiinţe Juridice (Update)

         Onorată înstanţă, permiteţi-mi să fac anumite precizări menite să vă fixeze părerea despre inculpatul Ion Lupulescu, în cadrul săvârşirii faptei de vătămare corporală, faptă prevăzută şi pedepsită la art. 181 din Codul Penal, la adresa domnului Vasile Popescu.
În primul rând, subliniez faptul că incidentul petrecut la data de 23 februarie 2010 a avut un singur martor, acesta fiind în stare avansată de ebrietate. Victima, Vasile Popescu, susţine că fractura membrului drept a fost rezultată din conflict. Există surse şi martori care argumentează faptul că leziunea a fost provocată într-un incident anterior nemenționat. Certificatul medico-legal ataşat la anexa dosarului, dovedeşte că leziunile au fost provocate în jurul datei de 20 ianuarie 2010, cu aproximativ o lună înaintea conflictului. Totodată, martorul Gheorghe Preda susţine că victima a fost bătută cu pumnii şi picioarele, însă certificatul medico-legal nu menţionează astfel de leziuni corporale.
         Pentru aceste considerente, solicit respingerea plângerii reclamantului, întrucât inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost acuzat.

      Acum, ideea e ca voi sa îmi spuneţi dacă am stofă de avocat ... După opinia voastră...Câştig cazul?

Update`u: Mai pe înțelesul non-vorbitorilor de limbă judecătorească:  Tipu, Vasile Popescu cică ar fi fost bătut de Ion Lupulescu şi l-a dat în judecată. Şi ăsta, Ion, ştiindu-se nevinovat, a apelat  la avocata de mine, care eu sunt cea mai bună. Problema e că Vasile vrea să-l cam lase în fundu gol şi să-i ceară, frate, nişte daune, că vezi Doamne, i-a rupt picioru drept. A ştiut el ce a ştiut de la ţaţa Floarea că dacă îl pune pe Gheorghe martor la proces - şi ăla un beţiv - reuşeşte ceva. Numa' că ţaţa a uitat să precizeze că există certificat medico-legal care ăla nu poate fi schimbat decât cu o "mică atenţie". Şi aici intervin eu, care dau toate detaliile, cum că beţivu' acela era cadavru în stare de ebrietate şi picioru' rupt - zic vecinii - l-a avut şi când s-a bătut cu altu, da' atunci nu l-a dat în judecată că era vina lu Vasile (şi acum tot a lui e, da are o râcă pe Ion). În fine, Gheorghe, mituit cu un kil de ţuică a zis că l-a bătut cu pumnii şi picioarele, da' tot doftorii ăia de la medicină legală au contestat. Şi, din nou mă chinuie talentul la avocatură, şi cu mare curaj eu cer repingerea plângerii. TA DAAA!

Redd's s-a căsătorit!!!

După ce şi-a găsit locul Reed's a cunoscut un alt tovarăş de joacă: Tuborg Tropical. Ar fi mai mare ruşinea să-l includem pe nenea Tropical la raionul de sucuri, întrucât are 5% volum alcool. Deci te ameţeşti bine. Însă, printr-o neruşinare a unui angajat, Redd's l-a văzut, l-a plăcut, ce rămâne de făcut? Tuborg vedea numai inimioare în faţa ochilor, în timp ce sucu' cu alcool se sfia timidă într-un colţ. În ciuda părerilor vărului său despre sticla rătăcită, gen "Bă tu eşti bere sau ce? Îţi cade cu tronc un experiment genetic? O corcitură între suc şi bere? Hai mă că mă faci de ruşine! Te expulzez! Şi-aşa eşti ediţie limitată! Revino-ţi în fire!!!" el continua să aibă fantezii cu cea care strica reputaţia alcoolului numindu-se bere. Tropicalul făcea spumă şi se aburea. Era dragoste la prima vedere. Simţea cum i se urcă alcoolul la cap. Bulele se agitau în el ca fluturii în stomac. Fără să se gândească, Tuborg a luat inelul cu care deschidea capacul şi l-a pus micuţei pe deget care?. Dragostea lor era aşa puternică încât nici jignirile Skolului şi tachinările Ursusului nu-i puteau despărţi. S-au luat, şi sămânţa de hamei? dragostei lor a fost o micuţă iubăreaţă şi plină de umor care semăna cu mama la exterior şi avea gustul tatăului la interior. Au botezat-o Redd's Sun şi împreună toţi trei au trăit ca o familie fericită din filmele americane cu familii fericite.

The End         

Enşpe motive pentru care iubesc Voiteştiu'

Voiteştiu' (Voiteştii din Deal - mai precis) este satul ăla uitat de lume din vârful dealului aflat în judeţul Gorj. Şi acolo este şi locul unde îşi duc batrâneţile mamae şi tatae. Iată câteşva motive pentru care imi place. Se ştieeee!!
1. Pentru că acolo locuiesc mamae şi tatae din partea ambilor părinţi, plus naşu', naşa, 2 prieteni (unu mai nărod ca altul), nenea Ion, purcelul purceaua Gheorghe, Azor şi Lache - căţelul gay.
2. Deoarece acolo este satul gogoşelelor marinate oferite de primar, care face şi drege un asfalt şi o canalizare de 2 ani încoa'.
3. Pentru că Voiteştiu are şi el ţăranii lui ( şi nu mă refer la cei care cultivă cartofu' şi dovleacu' pe care îl mănânc, ci la ailalţi ţărani, a.k.a cocalari) şi aşa cum sunt ei, sunt prietenii? persoanele cu care vorbesc de la cot la cot.
4. Pentru că acolo dacă Vasile a făcut un ou, până ajunge vestea în capul satului face 100 de ouă (bănuiesc că ştiţi ce vreau să spun).
5. Pentru că orice maşină trece e imposibil să nu se uite cineva peste gard.
6. Pentru că ne vine pâinea la poartă, în fiecare zi la ora 10 şi la ora 12.
7. Pentru că mai nou ne vine şi gunoiu' pe drum.
8. Deoarece parcurg un kilometru pentru o margarină şi-un pachet de dero.
9.  Pentru că aici s-a născut Ion Popescu Voiteşti, un mare geolog român, al cărui nume îl poartă (cu mândrie?) o stradă din Cluj. Şi ta-su era vecin cu mine!
10.Pentru că eu am o livadă imensă şi câteva hectare de grâu exact lângă casa mea. Am unde face grătar, plus că tata imi face piscinăăă!!!:))
 Mâ gândesc să fac din asta o lepaşă şi să o dau mai departe la Sunet, la John, la Petra şi la Luli, cu instrucţiunea de a scrie câteva motive pentru care le place satul lor.

Cum ar fi dacă...

Ieri mă întorceam de la prima zi a infernului şcolar către liniştita casă. Cu gândul departe la relaxarea de-acasă, sau probabil la o mică mustrare că nu am spălat vasele, nările mi se usucă înstantaneu, când se inundă de un miros de... gaz! Mereu la casa vecinului de pe strada paralelă cu a mea miroase a gaz de îţi cade părul din nas. M-am gândit rapid (rapid pentru că fac doar 7 minute de la şcoală până acasă şi iners) la un posibil remediu. De ce nu miroase gazul a cocos? Cum ar fi dacă trecând pe lângă casa vecinului, în loc să ţi se stafidească nasul, ţi-ar înflori de miros de cocos. Dar, imdiat mi-am dat seama că dacă ai avea o scurgere de gaze şi ai intra în bucătărie, ţi-ar plăcea mirosul, iar tu ai uita să stingi gazul, după care....BUM!!! Deci varianta cocosului e exclusă. Dar dacă printr-un mecanism sofisticat, gunoaiele în contact cu asfaltul să se transforme în flori parfumate şi multicolore. Nu ar mai fi atâta mizerie. Cum ar fi dacă în loc să vezi un pachet de ţigări pe trotuar, ai vedea o floare de canabis? Dar ar exista şi o consecinţă... Mulţi ar arunca pachete de ţigări pe stradă numai pentru a culege floarea, deci toţi s-ar droga şi globul pământesc s-ar droga şi el, şi nu ar mai fi albastru, ar fi roz bombon, atunci unde ar mai locui copiii emo? Exclusă şi varianta florilor. Şi dacă hoţii în loc să fure genţi, ar dărui câte o geantă plină cu bani şi o floare, femeilor? Fiind atât de multe femei care primesc în dar genţi cu bani, economia ţării va scădea şi vom ajunge mai săraci decât Kenny din Southpark. Exclus, nu vreau să mor în fiecare zi mâncată de şobolani. Dacă cerul ar avea un fel de telecomandă, care să deţină fiecare câte o copie, iar vreamea să se schimbe după bunul tău plac? Nu ar merge pentru că fiecare ar vrea un stil de vreme: copiii emo ar vrea ploaie, oamenii de rând ar vrea soare, boracii ar vrea ninsoare, ţăranii ar vrea ploaie pentru agricultură, şi uite aşa s-ar scurtcircuita cerul şi ba ar ninge mereu, ba ar ploua mereu, ba ar fi caniculă mereu. Exclus! Ar fi drăguţ ca nişte scheleţi ambulanţi să dansese samba în mijlocul străzii pentru a înveseli atmosfera, dar s-ar speria copiii şi atunci scheleţii ar ajunge la închisoare.

Totul va rămâne aşa cum este, pentru că fiecare avantaj are şi un dezavantaj. Deci fără miros de cocos pe străzi, fără flori miroasitoare pe trotuare, fără genţi cu bani primite în darde la hoţi, fără cer cu telecomandă, fără scheleţi ambulanţi. Va rămâne acelaşi peisaj monoton de altădată.

Beer's death match

De la regizorul "Deea vs. Sendviş", o nouă producţie invadează blogul: "Meciul de moarte al berilor" (pfu.. am tradus bine titlul?).

Alcoologul de serviciu a emis o avertizare de cod portocaliu în privinţa inundaţiilor în regiunea creierului meu începând din noaptea de revelion până a doua zi când mă voi trezi. Drept urmare, sinistrat fiind, cerebelul a început să depună efort şi să mă întoarcă împotriva berii spunându-mi o poveste:

"Totul începe pe raftul unui supermarket renumit, mare cât un labirint şi întortochiat ca nişte maţe, la raionul ~Băuturi Alcoolice~ . Un Redd's rătăcit pe acolo, un Ursus fioros, un Skol plictisit şi un Ciucaş - berea cerbului, îşi aşteptau clienţii, sinchisindu-se care mai decare să fie mai atrăgător, mai transpirat şi mai convingător. Redd's-ul, străduindu-se să nu pară un suc, se dădea mai în spate, ascunzând volumul de alcool de pe etichetă. Observând Golden Braul, a profitat de situaţie tachinându-l şi batjocorindu-l pe micuţul Redd's şi convingându-i şi pe colegii lui de raft să se alieze. Printre jignirile gen "Ce eşti tu, mă? Pipi cu aromă de bere?" sau "Mă-ta a fost suc şi tactu' bere?", se mai găsea câte o apărare din partea sictiritului de Skol. Fiecare tip de băutură se lăuda în felul lui, iar piticul nu avea ce spune. Era într-adevăr un debusolat în minoritate. Împins, smucit şi pălmuit, micuţul corcit cade umilit de pe raft, cu cifra alcoolului la vedere. Cu privirea ca de vultur, un client observă rănita doză, îi citeşte eticheta, după care trage o concluzie. Cu o judecată dreaptă, clientul duce condamnatul către un alt raion. Trezindu-se buimăcit, Redd's cel mic observă un cerc de sticle în jurul lui. Îşi face noi prieteni şi uşor devine şeful lor datorită conţinutului de tărie. Fanta, Pepsi şi Coca-Cola îi sunt aliaţii lui de încredere. Frutti Fresh şi Adria, vor rămâne mereu primii care l-au cunoscrut după sentinţa aleasă. Redd's cel mic se simte acum împlinit. Aici îi era de mult locul: La raionul ~Băuturi Răcoritoare~. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa."