marți, 17 mai 2011

Poezie`ntru sfarsit


Şi-a venit cu-acei paşi repezi
Finalul care ne pândea
Privim acum cu ochii limpezi
Ceea ce noi, am construit cândva.

Precum un tren ce-şi lasă calatorii într-o gară
Şi ca un altul ce vine şi-i ia
Aşa ne despărţim cu toţii într-o seară
Şi poate totuşi ne vom revedea.

Şi mă gândesc acuma la Sinaia
La internatul ce ne adăpostea
La frigul ce ne pătrundea,
Dar doar distracţia conta.

Sau la cabana de la Rusu.
La pârtia ce ne primea.
Târziu, in noaptea călduroasă,
Avea somn oare cineva??

Şi Sighişoara cea năbădăioasă..
Sau ziua când mi-am spulberat mandatu'.
Când eu ţipam destul de furioasă
De tremura, poate şi patu'.

Lăsând excursiile-n amintiri
Şi aducând vorba de ore..
"Pricepeţi prescurtarea?" - va previn:
"Să nu mai îmi creaţi  probleme!!"

"Ştergeţi, ştergeţi, nu e bine!!"
Fizica nu e uşoară.
"Linişte acolo-n spate!"
Sau vi la mate şi la vară.

HTML-ul mi se pare,
Ceva abstract şi nefiresc
Din el dădurăm şi lucrare
Fără sa copiem, bineînţeles!

“Hai învăţaţi la ce-aveţi după”
Româna e destul de grea
Deşi „V-am spus  în clasa a5a”
A reţinut careva?

„Tăntălăi, aţi învăţat?”
Serva patrona, sau ceva?
Ba chiar lucrare am şi dat.
 (N-o aruncaţi cumva... pe undeva?)

Şi Iza, ţi s-a mai rupt vreo unghe?
Căci mie nu mi se mai face rău.
Daianei îi stă bine păru.
Hei, Dana şi ce mai face filmul tău?

Cine mai pleacă acum cu mătuşica?
În miezul unei săptămâni
La cine da 2 Zambilica
Peste doar câteva  luni?

Crişul Alb e Crişul Negru -
(Eu aşa am scris la teză)
Oricum, cert este un lucru:
Crişu’ nostru vrea viteză!

Pară, roackerul, sau Manu,
I-a murit frizerul, ştim.
Chiar şi cu păru cat lanu’
Tot la fel noi îl iubim.

Cine poate azi să uite
Cuplul cel controversat
Când un Alex şi o Alex
Abia acum s-au combinat.

Premiul Nobel pentru mate,
 (El nu există) - eu l-aş da
Pentru că-n tezele cele stresante,
Andreea mea, mereu mă ajuta.
  
Mădălina, Mădălina,
Îi mai zic eu şi blondina.
Stă în bancă şi vorbeşte,
Pe Sîrba o cicăleşte.





Aici pe foaie îmi tastez textul
Şi despre toţi aş vrea ca să vorbesc,
Dar nu sunt eu chiar  în măsură,
Luceafărul să-l depăşesc.

Şi-acum vă spun „La revedere”
Talentul mult m-a chinuit
Într-un final de poezie,
                            Eu am speranţa c-aţi zâmbit


Dedicat clasei şi profesorilor ce mi-au fost alături 8 ani, cărora le  pot spune cu sinceritate „familia mea”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie cu pipi pe zid!