Adio, adică rămâi!

Daca sufletul tau intelege
De la rock pan' la imnuri si rugi
Te salut, tineret in adidasi
Te salut, generatie-n blugi

Ieri a plecat. Şapte şi un sfert. Atunci se stinge Cenaclul, generaţia în blugi şi marea flacără care le reprezintă.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Îmi aduc aminte, că acum un an, pe 27 octombrie, am comentat versurile lui. Acum nu am cuvinte sa exprim doliul "muzicii tinere". Cuvintele sunt grele, sunt putine pentru a exprima durerea si tristetea suferita de popor. El ne-a înţeles ca oameni şi a fost  mândru tot timpul că prin fiecare venă din corpul său curge sânge român. Ne-a lăsat pradă hienelor şi deznădejdei, consolându-ne doar cu veşnicele poezii de talia lui Eminescu.
Adio maestre, adio, adică rămâi!